poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-01-22 | |
la ușa ta sunt multe scrisori
din viața ta eu am plecat sau poate tu m-ai lăsat, nu știu ca pe un trup străin hainele se răsucesc prinse-n vânt uneori mă prinzi ușor între crengi ca pe-un cânt și mă săruți ușor și-apoi îmi dai drumul atingând venele mele de cretă ținând în cealaltă mână-un burete norii strânși spre pământ niciodată nu mi-ai spus de ce m-ai lăsat atunci în seara furtunii să alerg de nebun pe plajă pe nisipul păstrând (încă) urme de soare te-am privit în ochi, iar tu mi-ai arătat furtuna fără-un cuvânt viața mea ca pe o dungă neagră de sete murdar de sare așa m-am simțit de atunci, ¿să fiu eu cu poveștile tale despre Dumnezeu și despre toate sau tu cu arterele tale hrănind țesuturi la eoni distanță de alte țesuturi niciodată aparținând, niciodată mort, de-a pururi răsucind pensula între degete indecise lăsând culoarea să se usuce, treptat? știu că mă auzi de partea cealaltă a ușii te văd privind în gol cenușiu peste umerii tăi lăsați în aer plutesc miliarde de constelații fine de praf (în casa ta cu ferestrele) nu știu dacă jumătatea ce sunt este ce-a fost mai bun sau doar demonul lăsat să îți spintece pântecul cu o lamă de plug dar când o să aflu o să scriu o scrisoare printre cele-ale tale sau poate n-o să apuc să-ți mai spun
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate