în loc de sânge
de când nu ți-ai mai pariat sufletul pe figuri de stil
și ai preferat să construiești colivii din lucruri simple
ca și cum ar fi însemnat ceva drumul acela de oboseală unde
îți ofereai buzele ruginite
oamenilor de rând

dar a venit un timp când
muream în picioarele altora
când
ne descompuneam moleculă după moleculă
amintirea peștilor care defilau prin paharul de vodkă
când
umblam nopți și zile în părul tău scurt care
nu iubea căprui

să fie curând ai urlat din trupul îngerului adormit
să fie beznă în sufletul fluturelui
în dinții încleștați ai mamei
în ochiul sticlos al tatălui care
mă petrecea pe ultimul drum
să fie ce vrei tu să fie ți-am răspuns din inima mesei
spre ieșire