nu va mai fi alergătură prin neant
nici apăsare peste cuvântul umblă
sau alunecare de pe munți cu iluzii
acum el va deschide ziua
călcând bruma întâmplărilor
a șovăielii din adevăr
ce are menirea să rostogolească
fericirea din atrii
ploile vor râde când vor spăla
sufletul de însingurare
lăsând apele să-i încropeasă povești
nu mi-aș ierta niciun pas rătăcit
prin labirintul umbrelor
sau prin alte momente
stoarse ca pe niște cârpe de patimi
cu-n singur picior
răsucit pe suprafața aparenței
voi strivi întunericul oricărui gând
scrijelind în inima fiecărei secunde
cuvântul pe care dumnezeu l-a rostit
în ziua dintâi
pasul următor va străbate tristețile
intonându-le prohodul
printre vise căutând doar drumul
pe unde trece iubirea

17 ianuarie 2015