și iar e dimineață și vreme-n gânduri pace
uitată-i întristarea de peste ziua fostă
în de paiang secundă tăcerea noastră-i gnostă
ne dezvelim de plapumi, de-a nopții carapace

și năvălește-n flăcări, de zi să ne gătească
cafeaua blândă-n oală, șoptind parfum treziu
miroase în odaie cerneala ca o iască
s-aprind fiertura care-mi dă zvonul poeziu

iar în târziu de mine, de tine în recent
luăm pe fugă moartea ce se-aciua la ușă
vorbeam moldovenește, tu fără de accent
și nudul tău îmi ține privirea în cătușă

apoi mai pleci în zare, eu hibernez ca ursul
și mă declar în clipă în veșnicii intrusul