cînd pierzi ceva extrem de important cum e dragostea te trezești
Wiley coiotul în episodul acela unic
în care îl prinde și-l mănîncă pe simpaticul Road Runner apoi
își dă seama că și-a pierdut singurul scop din viață

e momentul în care te apasă regretele remușcările și
te întorci în trecut ca într-un film în care nu mai poți schimba nimic
privindu-te neputincios cum îți zbori singur șansele la fericire
apoi te întorci tăcut în prezent și nu poți merge mai departe

nu poți merge mai departe nu poți accesa viitorul
sau viitorul refuză să se mai arate nu mai ai
motivație nu mai ai
puterea de a inventa ceva pentru care merită să lupți nimeni
nu-ți dă o șansă clar că șansele tale trebuiau jucate altfel cîndva

nu-ți vine să crezi că lucrurile importante în viață sunt precum
alergătura infernală continuă lipsită aproape de sens
dintre Wiley și Road Runner fără ca primul să-l prindă vreodată
pe al doilea vrei să
privești pe fereastră dar fereastra ta e desenată pe un zid negru

ferestrele tale nu mai dau în afară acum ci numai înăuntru
în tine unde nimic altceva nu mai e decît o mare singurătate
și o tristețe fără seamăn un dumnezeu neputincios incapabil
să înceapă creația