spun
e doar aproape dimineață 4 și un sfert
ai și o floare prinsă între gene
nu verifica intrări ieșiri
lasă bețivii să urle pe străzi cu sticlele aproape goale
amenințând somnul orașului de carton
dormi

am descoperit ieri
că tocurile tale lovesc pe o claviatură a vertebrelor
o șiră a spinării din sala de disecție a unui ev renascentist
mai și ploua prin noi
printre nori
din alți nori de mai sus
nu sunt sigur

muzica poate renaște neguri de compromis
nu chintesențele imperios necesare
vorbești prin somnul nostru
visezi coloana sonoră

știu doar că mă căutai printre turele creneluri și creaturi cu pupile miraculoase
printre balustradele sufletelor evadate din
acest timp pervertit convertit în emoțiile din
ochii noilor actori anonimi
calcinați inevitabil într-un final în orgiile desfășurate sub semnul
anotimpurilor comune
ei acei ochi-actori mă acuză și îmi spun
tu nu iubești pe nimeni
(pe tine se pare chiar mai puțin ca pe celelalte)
ai face orice pentru o distribuție de excepție
și o vedetă

m-ai găsit și acum
...cut!

răcoarea și naturalețea discursului îngheață în șampania pregătită
acea maree asonantă pată accident ecologic pur
peste valuri caligrafiate de desfrâu patetic

acum e doar o simplă dimineață și o floare
într-un pantof cu toc înalt
regret nesăbuit

proiectorul împrăștie mirosuri albe
și negre pe ecran

lumea aplaudă