poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-01-13 | |
viața suge
dar știm asta cu toții nu-i așa? azi nu am bani nici măcar pentru o jumică iar țigări doar dintre cele ieftine. zăpada se topește cerul se sparge în figuri în bălțile ce inundă orașul. un cîine zace în lumina soarelui și-n blana lui razele îmi sfidează privirea cu nuanțele mortale ale părului tău. ce poți face cu durerea ta altceva decît să te așezi pe pat și să aștepți să îți amorțească mai întîi o mînă apoi un picior apoi cealaltă mînă celălalt picior și apoi să te rogi să nu-ți mai simți spatele pieptul. să-ți amorțească toate gîndurie și toate simțurile. să rămîi suspendat în cîrlige înfipte sub piele de parcă te-ai oferi voluntar la un spectacol sado-maso singur în fața durerii tale s-o sfidezi. fără alcool fără iarbă fără glonț pe țeavă fără funie fără salturi în gol. să privești cîinele tolănit în lumina orbitoare și să-ți vină să-i lingi blana plină de efecte de lumină pentru că are nuanța aia mortală. cînd te dai jos din cîrlige să îmbraci durerea ca pe tricoul rămas de la ea cel de stă pe tine gata să plesnească. viața suge dar știm asta cu toții. tu spui că-ți place să i-o sugi dimineața cînd lumina trandafirie a dimineții se întinde pe pielea lui albă de elf. în mine sîngele se infiltrează ca sîngele de găină cu capul tăiat în zăpada afînată. cînd mă trezesc focul demult nu mai arde în sobă respirația mi se preface în abur. în perdeaua asta ivită din icnetele mute ale respirației se distinge chipul tău tînăr fericit și îndrăgostit. zîmbetul nerușinării sapă în zîmbetul meu sapă sub zîmbetul meu îl îngroapă. gura mea are forma gurii evadatului care se întoarce singur în carceră pentru că afară lumea s-a schimbat n-o mai recunoaște nimic nu mai e de făcut. viața suge și eu simt că aș muri dacă aș atinge, fie și din greșeală blana mortală a cîinelui.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate