Răsar cromatice nedei
Stropind văzduhul cu nesaț
La colțul bont al conștiinței
Firav, nemărginirea mă ia la braț.
Sunt clipe de amăgitoare gânduri
Ea viața iute se desleagă
Privesc mirat, citind câteva rânduri
Pe care doar iubirea le mai leagă:
Iubiți dar poezia cu ardoare
Trăiți senzația pierdută-n suflet
Priviți-mă cu multă contemplare
Căci vă invit la ultimul răsunet
Muguri de poezie stau să încolțească
De-ar fi să fie până-n infinit
Va fi el timpul vrednic să rodească
Ce mintea omului a izbândit?