mi-ai povestit de regele norvegiei în barul cu mese de lemn și miros de ierburi aprinse
nu dormisei de patru zile ți-ai așezat capul pe umărul meu așa cum l-ai lăsa în gol
să cadă în adîncimi din care nici dragostea nu te mai scoate
îmi spuneai că ai trăit în pădurile înghețate ale norvegiei între animale
te spălai în lacuri ce n-au oglindit vreodată chip de om și regele
te privea pe ascuns și se îndrăgostea de umerii tăi neatinși de vreo frică
în sălbăticie dragostea devine instinct de conservare
și cînd faci dragoste zăpada se scutură din pomi la fel ca petalele de cais primăvara
cînd faci dragoste aerul se umple de vise și bărbatul tău e regele norvegiei
ai pus capul pe umărul meu și ai plîns în timp ce în tine totul se dărîma
devenea inconsistent nu mai știai cine ești simțeam că ai un gol atît de mare
în piept încît mi-aș fi putut băga capul dar cine ar vrea să-și vîre fața
în smoală clocotindă acolo unde tu încă te întîlneai cu regele norvegiei
pe ascuns de regină acolo unde îți sărutai regele și lacurile înghețau
numai ca marginile să se întîlnească pentru voi te-am întrebat dacă regele
te-a iubit la fel cum l-ai iubit și tu și mi-ai spus că dacă ai suficientă dragoste pentru doi
atunci și regele poate iubi ca un muritor altfel iubește nemuritor și ce s-a întîmplat
am zis ce s-a întîmplat cu regele păi regina mamă l-a chemat la palat
pentru treburi regești am înțeles am spus eu și atunci i-am văzut ochii plini de perle
sunt perlele pe care mi le-a adus regele meu s-a scufundat chiar el pentru ele
păi dacă te iubea așa mult de ce a plecat eheheeee tu n-ai iubit încă destul ca să
înțelegi dragostea mai bine hai să bem o bere hai să bem o bere
în timp ce era la bar îl întreb pe un tip o cunoști? da o știu e cam dusă
s-a rătăcit de vreo patru luni în lumea asta nu mai știe încotro nu mai găsește vreun sens
păi ce s-a întîmplat ce să se întîmple i-a murit iubitul acum patru luni de zile
regele norvegiei