tu înțelegi durerea?
moliile negre plângând în stomac
chin negru pe alb și regina albă fără ăl’ de negru
zăpadă albă ca sufletul și rece-i sufletul ca gheața
mă scurg, mă topesc, îngheț și mă trezesc (amintirile)
și plec să caut răspunsuri pentru niște întrebări nerostite
și cad, și plâng, și dor, și oase-n șase orașe-n jurul tău
și nu vii, ci mi te-arăți noaptea în coșmar și pleci din vis
pa și ție și iar nu apuci să mă mai faci să mă simt… sau să râd
la revedere dulce iarnă și amară și trandafiri pătați de gând