uite, timpul știe să treacă orice s-ar întâmpla
dinspre mine dincolo de tine dinspre tine dincolo de mine
prin spărturi reci răsuflarea lui îngheață strigile în stejari uscați
și face garduri să tremure câini să-și spintece vintre mâni să se zbată goale
face ferfeniță apa strânsă în coșuri de fum fețele ne sunt ca ale unor salahori
am ieșit din beznă am intrat în beznă în măruntaiele indecente ale țărânii din noi fără noi
mâine la prima oră chipurile ni se vor oglindi în ochi de buhă tumefiați
vor face pariuri stupide ce nu vor putea fi decât pierdute mai devreme sau mai târziu
ne vom vârî mâinile mai adânc către inimi de laborator și vom încerca
să trecem mai departe furișându-ne prin fantasme ca geambașii
nu vom afla însă decât mai târziu că ne-am întins curse nouă înșine
uite, timpul ăsta cum curge printre ciulini printre pietre printre noi
și ne asmute urechile ne lipim ropotele zilnice de sarcasme duhnitoare anulatoare
nu ne mai pasă și ce dacă nu mai suntem noi și ce dacă am plecat de-acasă...
casa veche cu acoperiș din bârne perfect permeabilă se mută din câmp în noi
uite cum scârțâie podelele pe la subsuori cum iese praful dau să te prind
numai cenușă o clanță putredă cade ne rămâne în umeri ca o secure
uite, timpul ăsta cum vine și trece la galop-galop-galop
ne execută în ritm de ciuleandră ne somează ne arde ne zvârle ne uită
uite timpul ăsta s-a-mbrăcat în cioclu și bea șampanie picior peste picior
nu te uita în ochii lui poate mai avem o ultimă șansă...