Ce pun mai întâi, cu literă mare?
”Tu”,
cu siguranță
și nu
mint... că m-am pus la încercare
și eu, de unul singur, n-am nicio importanță...

și sunt tot derivații, antonime
legate,
precum ”Ți” e,
ce înseamnă că toți, sau că toate,
ca celelalte, zise ale mele... îs anonime,
ce le port scrise-n palme, ca pe-o chiromanție...

plus gând, ce e-n etern preocupat
de ”Tine”
sfâșietor,
de amintirile de bine
neîncetat,
până la paradox... și nelipsită și tot mor de dor!...

... mai sunt;
e ziua ”Ta”,
e tot al ”Tău”
și peste poate, ”Te”... , nespus întru’ intimitatea mea,
șoptit, cum pulsu’ de mărunt...
doar simț în juru-ți, un halou, subiectu’ despre care se tot spune... al „Său”.
06.11.2013