Pe țărmul nopții-n alintare,
Ascult luminile-nstelate,
Ce cad din ceruri alungate,
Spre muritoarea-mbrățișare.

Îmi trece-o clipă pe aproape,
Și-o leg de mână c-un cuvânt,
L-au scris tăcerile-n pământ,
Și l-au ascuns eterne ape.

Se zbate clipa-ntr-un oftat,
Și teama ochii ii deschide,
Privind cuvântul ce ne prinde,
Cum ne unește înnoptat.

Îmi opresc timpul ostenit
Și-i dau sărutul veșniciei,
Întinerind albastrul gliei,
Pe cerul meu Îmbătranit.