Încremenit parcă –
cinci sute de ani
peste Kinkaku-ji


Ninsoarea deasă
acoperă urmele
pașilor mei –
umbrele samurailor
oriunde întorci privirea


Atît de frig –
mereu cu gîndul la
o ceașcă fierbinte


Undeva un clopot
umple această liniște
hibernală –
în procesiune
doar fulgii de zăpadă









Referințe:

Kinkaku-ji - numit și Pavilionul de aur, sau Cerbul din grădina templului este un templu zen budist din Kyōto. Shogunul Ashikaga Yoshimitsu (1358-1408) a dobîndit casa de la un nobil și a transformat-o în casa lui de odihnă, Pavilionul de Aur (1397). Dorința lui fost ca după moartea sa, această casă să fie transformată în templu. În anul 1950, un călugăr a dat foc pavilionului și acesta a ars din temelii. Acest incident l-a inspirat pe Yukio Mishima (pseudonimul lui Kimitake Hiraoka, 1925-1970, poet, dramaturg, regizor de film și actor japonez), în faimosul său roman „Kinkakuji”. Structura actuală a pavilionului datează din anul 1955. Se spune că e o copie exactă a fostului pavilion, deși unii susțin că învelișul din frunze de aur al lui este mult mai strălucit și mai extins decît al celui original, și asta mai ales după restaurarea finală din 1990. Pavilion de Aur este o clădire cu trei etaje și a fost un model important pentru Ginkaku-ji - Pavilionul de Argint. Pavilionul încorporează trei stiluri distincte de arhitectură: Shinden, Samurai și Zen, în special pe fiecare etaj. Primul etaj, numit Camera Apelor Dharma este mai pronunțat în stilul Shinden-zukuri, amintindu-ne de stilul rezidențial al aristocrației imperiale din perioada Heian (794-1185). Este conceput ca un spațiu deschis, cu verande adiacente și folosește lemn natural nevopsit și ipsos alb. Acest lucru ajută la accentuarea peisajului din zonă. Cei mai mulți dintre pereți sunt realizați din obloane, care pot fi manipulate de către o persoană, în așa fel încît să permită o anumită cantitate de lumină și aer în pavilion. Etajul al doilea, numit Turnul de undele sonore este construit în stilul războinicilor aristocrați, sau buke-zukuri. Există un sentiment de siguranță care este dat de ușile glisante din lemn și ferestrele cu zăbrele. Acest etaj este format dintr-o sală Buddha și un altar dedicat zeiței Kannon. Al treilea etaj este construit în tradiționalul stil Zen cunoscut sub numele de zenshū - butsuden - zukuri. Clădirea este acoperită cu un bronz phoenix ca ornament. Acoperișul este din stuf în forma unei piramide. Partea exterioară este o reflecție a interiorului. Elementele naturii ca; moarte, religie sunt formate împreună pentru a crea această conexiune între pavilion și intrușii din exterior. Pavilionul de Aur este situat într-o grădină magnifică Kaiyu-shiki-teien, cu un peisaj în stilul go-round (adică unde se merge rotund). Printre atracțiile grădinii găsim un pin pitic care are peste 600 de ani și a fost foarte îndrăgit de Yoshimitsu. Forma lui este deosebită, copacul fiind înclinat perfect ca o jumătate dintr-un acoperiș. Apoi, cascada Dragonului sau Toryumon este o cascadă mică cu o piatră mare în mijloc și are o legendă interesantă. Acest bolovan simbolizează un crap care se luptă să înoate în amonte. În vremurile de demult se spunea că orice crap care se lupta să înoate într-o cascadă devenea dragon. Asta înseamnă că omul poate schimba prin puterea lui cursul vieții și poate depăși obstacolele care îi ies în cale. Pavilionul se extinde pe un iaz, numit Kyoko-chi care reflectă clădirea și are zece insule mici. Tipologia Zen este văzută prin compoziția rocilor care împreună cu plantele sunt aranjate într-un mod specific de reprezentare a locurilor celebre din literatura chineză și japoneză. O punte mică de pescuit - tsuri-dono este atașată la partea din spate a clădirii pavilionului, permițînd unei bărcuțe să fie ancorată acolo. În mijlocul iazului este o movilă numită „Shirohebi no Tsuka”. Și această movilă are o legendă. Ashikaga Yoshimitsu, al treilea shogun în epoca Muromachi a avut mai multe amante și se spune că una dintre acestea a fost geloasă pe celelalte și s-a aruncat în iaz, devenind astfel un șarpe alb. Yoshimitsu a construit un monument din piatră alb în forma unui șarpe în amintirea ei. Acesta este motivul pentru care unii japonezi cred că șarpele alb este simbolul geloziei. Legenda pare diferită de realitate, șarpele fiind zeitatea gardian care apăra familia Hosokawa, cea care a deținut acest domeniu înainte.
Cel mai mare ostrov din iaz îl reprezintă insulele. Cele patru pietre care formează o linie dreaptă în iazul de lîngă pavilion sunt destinate să reprezinte pînzele ancorate pe timp de noapte, cu destinația spre Insula vieții veșnice în mitologia chineză. Puține priveliști sînt mai frumoase decît Kinkaku-ji, mai ales cînd copacii din jurul lui au deosebitele culori ale toamnei. Fiind unul dintre cele mai faimoase locuri de vizitat din Japonia, el atrage anual cei mai mulți turiști.


Imagine: Masahiro Makino - cu acordul fotografului

Gōruden - Auriu