s-a deschis tot răul de sub cer

spirit solitar îmbătat de sânge
născut din fântâni
cotropitor al cărnii prin timp călător
din viață spre moarte
tu cel aruncat din lumină
te invoc pe tine în câmpia mea
să vii
trupul meu gazdă să-ți fie și cruce
stâlp de foc înalt până la cer
fum nestins
cel văzut cel nevăzut
ispititorule
ție începător al tuturor răutăților
ție urzitorul vicleniei
îți poruncesc să vii
acum

***
și s-a auzit din ceruri un glas
către cei șapte îngeri demonici
"Duceți-vă si vărsații pe pământ
cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!"

îngerul dintâi a vărsat pe tot pământul
de sus bube cu chipul de fiară
pe trup ni s-au întins
tot puroiul fărădelegilor în noi s-a scurs
și nu ne-am pocăit

al doilea înger și-a vărsat mânia
în apa sărată de pe pământ
apa în sânge otrăvit s-a făcut
și viața din mare a murit
și nu ne-am pocăit

al treilea înger în restul apelor
și-a deșertat cupa primită
și apele tot sânge s-au făcut
și nicio fărâmitură de viață
în ape nu a mai încăput
și nu ne-am pocăit

temeți-vă de al patrulea înger
cel ce și-a vărsat cupa în soare
căci lui i s-a încredințat focul și porunca
să ne dogoare
și noi am ars cu mare arșiță
și fără pocăință

al cincilea înger a trezit fiara din noi
și tot pământul deodată s-a întunecat
iar oamenii își mușcă limbile până la durere
și nu ne-am pocăit

al șaselea înger în râul cel mare
și-a înecat furia și râul a secat
și s-a făcut din pietre drum mare gătit
pentru împărații de la soare - răsare
din gura balaurului a fiarei și din a mea
am văzut ieșind trei duhuri rele
făcătoare de semne
și noi păcătoșii ne-am adunat
pe câmpiile Armageddonului
în oastea răzvrătită
de bărbați și duhuri
și nu ne-am pocăit

al șaptelea înger și-a vărsat cupa în văzduh
și din crug de la tronul cerului s-a auzit o bubuitură
și un glas a rostit "S-a făcut!"
și grindină mare s-a prăvălit
și fulgere și tunete și vuete
și un cutremur mare cum nu s-a mai văzut
a rupt pământul și am murit
fără pocăință

***
pe voi, din vremurile Neamurilor,
balaur cu șapte capete
scuipătoare de foc
făuritor de piatră seacă,
știma apelor dulci
femeia gârlei cu părul verde
până în adâncuri
și pe cel din văzduh
balaur din norii grei de furtună,
eu vă invoc să vegheați
să nu mi se facă vătămare
sufletului meu pecetluit

la nunta Mielului oastea îngerilor
cu Adonai ori cu Eloi în frunte
de după pietrele mari se arată
câtă înfricoșare și teamă și ură
dar, voi călca peste șerpi peste scorpii
voi îneca păcatul în lacrimi
și-l voi fereca în adâncuri
în noaptea de Sântandrei
sub șapte peceți de buze
într-un sărut

a mai trecut o zi și se face sâmbătă ziua în care voi muri