De ce iubești cu patimă femeia?
Pentru că are-n ea o frămâtare,
O frumusețe fină, ca orhideea,
Și-un ochi ce-ți fură orice apărare.

Fruntea ei plină de un adânc mister
Părul, liane lungi, unduitoare,
Sânul primejdios ca și Baudelaire
Când scrie-o poezie răpitoare.

Are o forță ce te copleșește,
E calmă ca întinderea de ape
În timp ce-n tine presiunea crește
Și-angoasa începe să te sape.