aproape
cât mai aproape de tine
cuvintele devin flagelări
când reci când ascuțite
taie pe viu
bisturiul meu face carnea să doară plăcut
al tău să scrâșnească spastic
pieptul ți l-aș tăia în linii mari
în cercuri largi
mai jos spre coapse
aș face o acoladă cât un salt în timp
în ea aș încropi o întreagă poezie despre noi
literele le-aș scrijeli cu același cuțit cu care operez pe creier
femeile îndrăgostite de singurătate
deschid noi și noi răni emoționale
ultima tăietură vine ca o eliberare de materia grea
ce îți suprimă dumnezeirea

lângă trupul tău
ard
te cuibărești în lava mea
ca un cerșetor înfrigurat
timid
eu o păstrez fierbinte
îți umplu cu fiecare picătură conul venusian
tot ce te rog
e atunci când vei răbufni
să-mi cruți lumea de la poalele tale
să nu fii Etna risipirii mele
doar lasă-mă să respir cenușa trupurilor noastre