poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-11-22 | |
Valerie nu împlinise încă șapte ani.
Valerie dansa pe șotroane. Dansa și cânta nepăsătoare, aproape obraznic. Mama îi călca șorțulețul. Îi potrivea șuvițele în proprii ochii. O trimitea la scoală. Mama nu știa însă că Valerie crescuse: Pentru ea putea fi la fel de bine un băiat... cu plete Valerie nu uitase însă nimic. Prin sângele ei Eva o striga: Uite-o cum își dă părul pe spate și cum își modulează vocea! Valerie se joacă mult cu păpușile Acolo în pătuțul alb ivit în mijloc de pădure despletită, Asaltată de violonceliști în pelerine negre lungi și prințese deocheate Ce-și flutură evantaie dezinvolt-provocator, Ea își așterne acareturile ca un om mare: Are multe pe ordinea de zi: un soldățel cu mâna ruptă, Un creion mult prea tocit ca să mai coloreze, O gărgăriță neastâmpărată care tocmai și-a pierdut o aripă... Un vis care o tot bântuie de-o vreme-ncoace Și nu știe cum să-i dea de cap... Valerie se-cruntă adesea și cade pe gânduri Mijlocelul subțire stă se rupă și toate viespile o invidiază. Valerie își potrivește un surâs și nu-l eliberează Decât la momentul potrivit, atunci când știe Că el va acționa pe deplin. Și clipește ștrengărește. Valerie râde în hohote că fluturii se ascund în buzunarele ei Convinși fiind că a sosit furtuna. Furtuna însăși trece. Valerie denumește tot ce întâlnește în cale: de la firul indiscret al ierbii Până la tulpina neclorofilată a ciupercii sau La gestul lui de a o ține de după umeri. Și se simte atât de bine! Mai bine ca atunci când mama o sărută pe frunte. Valerie se tupilează în iarba uriașă Nu i se mai văd decât ochii. Nu i se mai aud decât suspinele. Trupul ei fraged mângâie gâzele din mușuroi. Obrajii ard. Glezna subțire face cicoarea să tresară și să-și cheme astrul Pasărea liră înalță poeme-curcubeu pe cer. Valerie s-a îndrăgostit pentru prima dată: De muschetarul cel mic al lui Dumas. Azi i-a scris prima scrisoare (cu alfabet incomplet)! Dar nu-i nimic, Sigur va înțelege el. Mama e convinsă că i-a scris lui Moș Crăciun Numai Valerie știe și nu divulgă secretul! Și țopăie din nou veselă cu inima-i complice să-i sară din piept... Valerie nu a împlinit încă șapte ani.... Valerie crește pe zi ce trece...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate