în alergarea vremii e-a suflului sorbire
spre lumea fără jale ce-o predică fad popii
și doar trăirea-i jale - nu văd decât miopii,
căci printre-ai noștri semeni tot circulă-o orbire

tu vii tiptil la mine, sunt cel ce te adoră
răsuflă greu cafeaua într-un etern ibric
secunda noastră trece precum la alții-o oră
și trece-nsiropată doar de un blând nimic

corola vieții noastre e înfrunzită-n limb
un pui de înger vine ieșind blând din găoace
prin ochiul minții tale în dimineți mă plimb
alene-mi săruți ochii cu nud de-un timp încoace

feriți de ochii lumii - odaia-i la mansardă -
pe foc mai punem paie, în drăgostiri să ardă