amintiri
cu pași de copil
vin tiptil pe la spate și pun mânuțele
ghici cine e
surâd copil
sub barba nerasă și mă prind în jocul
de ape ce mă tulbură sub pleoapele prăfuite
ei fi limpedea uriașa zare la primul urcuș pe munte
nuuu
poate cățelul Titi al vecinilor strivit de un Buceag
mânat de un șofer măsliniu și fumând
ne întâlneam de obicei la zăbrelele gardului
limbă caldă și mâna mea
o Doamne ce mâini mici aveam
dar cu ele prindeam soarele și-l făceam
glonț de praștie pentru vrăbii frunze și gutui
nu nu
poate ești marea sau prima femeie în care am înotat
fierbinte
nu
poate mama liniștindu-mă în zilele de
arșiță și sete chipul ei oval mă stăruie uneori
dimineața la trezire
nu
tata care mă anunța triumfător că am picat primul la examenul de facultate
și apoi beam o bere într-o speluncă învinețită de autobuzele nepăsătoare
nuuu hai și numără până la zece și caută-mă
mânuțele îmi lasă un pic de căldură în ochii lacomi
număr

umede urme de picior de copil
stăruie chicotind
pe gresia care duce
spre ușa închisă