Cea mai tare gospodină
din curte, Doamna Găină,
s-a trezit de dimineață
cu multe probleme-n față:
- Cotcodac, vai, cotcodac,
nu mai știu ce să mă fac!
Puișorii mi-au fugit,
cocoșul a răgușit,
n-am să pot sta să clocesc
dacă grijile îmi cresc!
Chiar atunci, venind din piață,
apăru vecina Rață:
- M-am trezit cu noaptea-n cap
să cumpăr niște dovleac,
să fac două-trei plăcinte,
c-am un bobocel cuminte!
- Vai, vecină, ce noroc,
nu pleca, rămâi, te rog,
să m-ajuți eu te-aș ruga,
că ești chiar scăparea mea!
Rața coșul își lăsă,
la găină alergă:
- Spune, draga mea vecină,
care e a ta pricină?
- Dacă poți, să mă ajuți!
Puișorii mei mărunți
au fugit din zori de zi
și nu îi mai pot găsi,
tocmai când mă străduiesc
șapte ouă să clocesc,
și cocoșul să-ngrijesc!
- Lasă, nu îți fie frică!
Dacă e, la o adică,
am să-i caut peste tot,
fără ei nu mă întorc!
Rămase Doamna Găină,
așteptând-o pe vecină
și rugându-se în gând
puii să-i vadă venind.
Timpu-acesta, Doamna Rață,
pasăre foarte isteață,
scoase din pământul moale
câțiva viermișori, la soare
și să vezi, că de îndată,
sub poiată, se arată
ciocuri mici și pofticioase
piuind cam zgomotoase!
-Iată unde-ți sunt fugarii,
dau năvală ca barbarii
când e vorba de mâncare,
fără nici o supărare,
râde măcăind vecina,
bucuroasă că găina
poate să se liniștească
și să se gospodărească
toată ziua-n continuare,
fără nici o supărare.