două creștete arămii arcuite-n coroane

ochii noștri ramuri despuiate în același trunchi

nervuri galbene prin epiderme curg

obrazul meu un cer. al tău celălalt.
la mijloc buze arse ce se caută.

vântul-albatros poartă amintiri
în nisipuri veștede de clepsidră

privirea mea rătăcind în aburul feței tale translucide
chei de foc ispititoare ne fac prizonieri în fald violet

sub inima ta cresc în cercuri valuri
pe linia vieții mele un fluture adoarme

în oglinzi albe trupurile ni se pierd
ne recompunem după alte legi:
copacii din umeri înfloresc iriși întârziați
stingheri ca și privirea toamna