uneori rămâne doar un sentiment spânzurat la capătul lumii
mireasma de flori și gunoaie sub podul de cale ferată
unde totul se aruncă
țipătul care aleargă din ureche în ureche
instrumentele muzicale dezacordate
cutiile goale
pisicile fără stăpân
focurile de primăvară sau de toamnă

bărbatul cu cheie franceză strânge șuruburile
femeia cu cheie franceză deșurubează
cad ploile

de parcă n-aș fi decât țărână când plâng
sunt tot mai grea de lacrimile întoarse în mine
sunt pământul de sub picioarele mele
stau dedesubt
altcineva umblă îmbrăcat în corpul meu peste mine
iar eu
cum aș putea să nu vreau