ne’nțelesul înota prin oceanul de neștiuturi
și tâlcuri ascunse din umbră-l pândeau pofticios
le era cu strășnicie interzis să muște mărul
dacă nu li s-ar fi spus habar nu aveau că există
de aia e sigur azi că mai întâi a fost cuvântul
târziu abia după aceea din coasta lui ispita
și cuvântul ăsta care ispitea era păcatul
taina ademenită de el înmuguri iubirea care
voluptoasă prinse în mrejele ei ne’nțelesul
și erotic începu să-l dezbrace de sensuri
uimite pe măsură ce li se dezvăluia logosul
acestea începură să își arate și ele logica
nu se cunoaște în care anume moment
înfrigurate cele două nudități se-împerecheară
și din marea lor dragoste m-am descifrat și eu
cel mai banal dintre tâlcurile facerii
iar rostirea asta a nașterii mele e estetica