de pe cornișa dintre noapte și zi
cobor printre cuvinte cu oase subțiri
urc gâfâind pe culmea dublei priviri
pe apele ce cântă fără a fi

tiparul buzelor când lângă mine respiri
colorează în roz speranțe târzii
întoarce spre real dorințele vii
cu inima ca un pumn strâns între spini

nu stinge Ova lumina-n odaie
n-au unde să se-ascundă statuile
lasă ploaia să redevină ploaie

și vântul să șuiere-n voie sub țigle
din tavan curge iubirea-n șuvoaie
dac-ai venit să rămâi să se-ntâmple