măcar, dă din aripă, i-am spus,
dar el și le-a strâns pe amândouă dedesubt.
erau zile când pierdea
și atunci și le ținea orizontale,
ca pe niște steaguri aplecate anunțând că războiul încă mai e..
acum mă mai gândesc la el ca la un șoim,
măcar, dă din aripă, îi spun.
dar el și le ține ridicate, de parcă ar elibera pieptul pentru loviturile de mai târziu..
sunt sigur, dar foarte sigur, că peste ani va fi un corb trist ca o țară.
ei îi vor ciunti aripile,
ele s-ar regenera spre ciuntire și, chiar de n-ar avea timp,
măcar, să dea din aripă, aș spune.
măcar, să dea din aripă...