vouă vă e frig dacă e frig

voi
nu vedeți că
viața asta
vă dă importanță când fuge de voi
și moare puțin câte puțin
când vă legați șireturile
pe la raioanele de reduceri

când vă purtați ulcerele
ca pe un stigmat al înțelepciunii
pe b-dul unirii
prin autobuze murdare
și mașini cu piele roșu passion
voi oamenii frumoși
cu urechile astupate de radio

nu contează

eu oricum voi continua
dimineața când deschid ochii
să ard un chibrit care
se stinge pentru păcatele voastre
că să vă mântuiți voi
și apoi mă voi spăla pe ochi
și vă voi inspira pe nări
atunci când
vorbiți - vorbiți - vorbiți

sunteți o coloană sonoră
dintr-o comedie mută
în care nu se întâmplă nimic

nu contează

pentru mine timpul stă-n loc cu voi
e mereu ora trei și ceva p.m.
am sub tălpi frunze de castani
și mă învelesc într-un pulover de lână
făcut de mamaie
cu care cuceresc lumea
când afară
e o toamnă care își iese din minți
ca o femeie de care te ferești
s-o ții de mână
în fața altor femei

îmi spuneți că
o să mor de foame într-o zi
că în loc să învăț pentru examenul vostru
care îmi dă rost
scriam asta
care nu contează nici ea

dar

e ceva
pentru mine
care îmi ține de cald
când e frig afară
și voi nu vedeți nimic