în zori cafeaua mă îndoliază
tu încă zaci în somnul tău bizar
nu-ți trebuie o inimă vitează
să cumperi visul tău dintr-un bazar

și culmea! chiar pe mine mă visează
dar și pe-un altul, ca să dea cu zar -
în zori cafeaua mă îndoliază
tu încă zaci în somnul tău bizar

iubirea-n mine se exfoliază
lumina bărbăției-mi șede-n bar
și nici de unele nu am habar
cafeaua cu o votcă se-aliază,
în zori cafeaua mă îndoliază

iar vremea mai distruge-un termometru
mercurul alungându-i în micime
în fața-nfrigurării voinicime
brutal scot pălăria mea de fetru

dar în odaie nu mai e oștime
aștept la poarta Raiului pe Petru
nu spre murire ci născare pentru,
vreau trai în plus de cel cuprins de știme

mi-e frig, mămico,-n vremea asta care
adduce flori de frig pe la ferestre
și cere cărnii noastre demâncare

nu-s îndemnat de năluciri funeste
dar trecând Puntea ce Nălucă are
Cunoaștere în toate cele este