meșteșugit țeși lunii reci aripa
dar parcă-ți pare-o inutilă muncă
când păsări nu au mai rămas în luncă
și numai alb în ea aduce pripa
îmi vărs amarul greu într-o speluncă
imunizându-mă, căci vine gripa
n-aduce anul ce aduce clipa
și anul ce un veac în noi aruncă
în vis de lună coborânde ațe
insomniac, pierinde vise-mi țes
și mă spucă-n gol imens de mațe
o întrebare fără de-nțeles
să fiu damnat singurătății risc
dar vine Phoenix cu Cenușa-n plisc