poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-21 | |
Mă simțeam atât de singură
Încât ovulele mureau lent, sinucigându-se-n. Carnea mea țipa a bărbat și-mi doream companie. Eram proasta ce căpătase ceea ce merita: Nimicul apăsător al singurătății. Aș fi vrut să plâng, să bocesc, Dar moartea nu mă băga în seamă După ce fabrica de feromoni dăduse faliment. Seacă, rece, pustie. Păpușă gonflabilă gânditoare. Ai deschis ușa, hotărât să mă arunci. Intensitatea ochilor tăi era uluitoare, Erai fascinat de puterea cu care mă înlănțuiai Te iubeai. Și eu eram parte din iubirea ta. Banii dictează iubirea. Oriunde, Iar tu aveai modul tău de-a o pune-n valoare, Arătându-mi cu degetul pustiirea. Numai că în umbra ta, devenisem lucie, Oglindă, reflectându-te: În genunchi, recunoscând valoarea talentului. Maestră. Greu de suportat, Și-atunci nemaiputându-mă, m-ai aruncat Singurătății. Doi oameni în situații identice Nu vor face nicicând exact aceleași alegeri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate