poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-13 | |
Scrisoarea (de intenție) a III-a
La un semn, deschisă-i calea și pătrunde în baracă Un bătrân atât de simplu, și aghezmuit oleacă. -Tu ești Mircea? -Se prea poate! -Am venit ca să forez Ca să dau aici de gaze și-apoi să le exploatez. -Orice gând ai, împărate, și oricât ai investit, Cât suntem pe prospectare, eu îți zic: „Bine-ai venit”! Despre partea exploatării, însă, Doamne, să ne ierți. Dar acum vei vrea cu lege și jandarmi ca să ne cerți! Ori vei vrea negociere, să găsim cumva o cale Să ne dai un leu și nouă, din profitul dumitale! De-o fi una, de-o fi alta, ...ce-o pica și pentru noi.. Bucuroși, băgăm în pungă, că-i din gaz, că-i din noroi. -Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândești că pot Ca noi, ditamai Chevron-ul, să ne-mpiedicăm de-un ciot? O, tu nici visezi, bătrâne, câți au vrut să stoarcă bani! Toată floarea cea vestită: asiatici, africani, Toți acei ce-aveau parcele unde am făcut foraje, Au dat piept cu uraganul, cu-ale noastre utilaje. La Pungești, Vaslui, văzut-ai câte tabere s-au strâns, Ca să-mi steie înainte, ca și zidul neînvins! Când văzui a lor mulțime, câtă frunză, câtă iarbă, Cu o ură ne-mpăcată, mi-am șoptit atunci în barbă. Am jurat ca, peste dânșii, să trec cu excavatoare, Să le-nfig în bătătură utilaj de fracturare. Și, de-a mea experiență, tu te aperi c-un toiag? Și, cu-atâtea interese, să mă-mpiedic de-un moșneag? -De-un moșneag, da, împărate, dar moșneagul ce privești Nu e om de rând, el este vasluianul din Pungești. Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să bei cu noi. Nici o Dunăre n-ajunge când ne tragem la butoi. Mulți cercară, după vremuri, la băut, să ne descoasă, Însă, n-au avut cu cine, i-am băgat pe toți sub masă! Companii pe care lumea nu putea să le încapă Au venit și-n țara noastră, după gaz, țiței sau apă Și nu voi ca să mă laud, însă, până să înceapă, Cum veniră, cum luară cea mai românească țeapă! Tu te lauzi că,-n afară, piedici multe ți s-au pus. Ce-i mâna pe ei în luptă, de-au țintit așa de sus? Bani voiau mai mulți să smulgă și să bage-n buzunar, O mărire-a redevenței căta orice-acționar.. Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul Și nu vreau să-mi polueze mie nimeni râul, ramul. N-avem gaze, dar iubirea de moșie e beton. La nevoie, avem fasole. Alea gaze, măi Chevron! P.S. Am postat și epigrame, dar văd ca sunt încă pe pagina mea, nu înțeleg de ce.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate