poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-11 | | pământul nu este rotund nu se rotește în matca lui el leagănă feți argintii născuți cu chipuri către cer apele nu curg ele visează croșetând albii în timp talaz după talaz ni se desenează linii în inimă soarele nu răsare îl răsar eu pe un petic banal de hârtie sau tu când ținându-mi ochii într-ai tăi înalți surâsuri-curcubee nu frunzele au nervuri, ci oamenii care ies dis-de-dimineață pe uși cu riduri estetice pictate boem în colțul buzelor neascultătoare nu oamenii au gânduri, ci fluturii aripile lor proiectează în luminile de la pieptul nostru reflecții filosofice niciodată perimate nu mâna mea le scrie. e creanga de copac în năvălirea de-o secundă rătăcită în coroane ea ne aduce talerul de mâine cioplit în lutul zilei de azi nu zâmbesc eu. pietrele învață să nu mai fie împietrite cântece de dor gurile lor știu să șoptească mai bine ca oricine nu eu plâng blestem surâd mint frumos strig în hohote de râs ele cuvintele inventează în prag de uitare neuitarea pecetluită în diminețile care ne prind pe amândoi robi ai aceluiași embrion nu eu iubesc. merele-n pârgă se-ndrăgostesc iubesc agonizează mor o iau mai apoi de la capăt fără să ne mai întrebe pe noi dacă… nu eu te chem. eu vin la chemarea ta de dinainte: numărăm firele de iarbă verde firele de iarbă uscată s-au aprins felinarele am mai scris un poem
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate