dă-mi mâna nu te teme eu sunt ispita ta cea bună
ușa e deschisă nimeni n-o va închide
templul cortului descoperă altarul. pășim pe vârfuri

amândoi am păzit cuvântul cel adevărat taina lui
noi n-am tăgăduit iubirea nu am hulit n-am deznădăjduit
așteptările noastre lacrimile iertările toate ne-au izbăvit

floarea din ceară arde viu
soarbe în potir neliniștile întristările nerosturile
le face fagure de viață

pietre de iasp și de sardiu ne împodobesc frunțile
calcedon smarald ne cad la picioare
preoți în sanctuarul tantric ne botezăm

apa curge de pe genele mele pe umerii tăi
în cearșafuri din sticlă de aur
veghează dorințele - lumi proiectate dincolo de nicăieri

purtăm cununi
azi e duminică nicio răstignire
pietrele se dau la o parte grota capitulează
inimile noastre fac legământ
la capătul acestui dor alt dor
desculț înveșmântat în primele cuvinte
pe care eu le-am rostit către tine
ingenue virgine nepervertite

adorm cu fruntea pe gândul tău