ei spun că sunt bine

frontul n-a mai văzut obuze și baionete de ani întregi
sunt singur pe câmpul de luptă
(totuși) stau ascuns ca un ghem îngrozit de labele pisicii
adun chiștoace mă gândesc că aș putea fi un erou șchiop
dar eu sunt întreg și fricos mamă
îți caut fusta printre bulgării de nămol
și găsesc doar mucuri de viceroy
ei spun toți că sunt bine
deși nu se mișcă nici unul de frică sau bucurie cred
nu mai scot un sunet.
în barba moale a Domnului e liniștea ca un ocean fără ape
mi-au zis
am o conservă mică de șprot. exact!
d-aia cu cârlig de grenadă

mi-e teamă să o desfac
e ca și cum aș turna un acvariu în ceafa motanului de la 3
vezi mamă am de toate am chiar rugăciunile tale cu timbru
dar nici pe ele nu le deschid
câte mai spui și tu când stai cu noaptea-n cap cu ochii închiși
cu genunchii la umbra palmelor lipite peste gură
nimeni nu știe
și cum te ascultă pe tine Dumenezeu cu urechi de om
în timp ce-și scutură soldații din barbă