Am fi putut să facem un paradis dis-de-dimineața când pisicile încă mai dorm
Unde nimeni nu se lingușește să primească mâncare, unde fetușii nu se aruncă
Din pântece și unde iarba crește dinspre cer spre pământ pe foi albe întinse
Câmpuri de zapadă unde copiii se rostogolesc sub lumina felinarelor izbucnite din piept

Am fi putut face un paradis dintr-o hârtie mototolită, am fi despachetat-o încet
Și am fi văzut stările anterioare cum ne vindecă de boli și cum liniile din palmă
Se duc undeva departe și se pierd ca autostrăzile întortocheate pe drumuri de munte

Poate eram copii, poate eram bătrâni, nu s-ar fi văzut pe chipurile noastre, doar noaptea
Când ne băgam unul în altul straturile de vieți omenești cădeau fără să băgăm de seamă
Am fi putut face un paradis dis-de-dimineața unde tristețea nu e o antilopă târâtă
De leu prin savană, tristețea e o ființă omenească, fabuloasă, pe care nimeni nu a văzut-o

Ne-am fi putut împărți mâinile, gura, inima, așa cum se împart colivele la ușa bisericii
Ne-am fi dat sângele prin zahăr și nu ne-ar fi păsat de consecințe, cea mai proastă meserie
Ar fi fost cea de înger, am fi stat pe marginea apei acolo unde vin cu noaptea-n cap
Turmele de îngerii și albesc amintiri, gânduri, stele norocoase, stele norocoase
Fiecare din noi ar fi primit odată ce genunchii erau purificați ferestre prin care am fi văzut marea

Am fi putut arunca năvoade în noi, fix acolo unde ne doare, în sufletul mort, și-am fi scos
La suprafața pielii alte vieți, am fi trăit la nesfârșit doldora de nașteri, ne-am fi întâlnit pe stradă:

-Salut, ce e cu tine pe aici? Uite am venit să-mi schimb viața, mă cam strâng lanțurile

Am fi putut face un paradis într-un balon de săpun sau oriunde acolo unde gravitația
E doar un strigăt înapoi la care nu dai crezare și îți vezi de drum, nu ar fi existat trenuri
Stații nici atât, aș fi fost mijlocul tău de călătorie, mâncarea de drum, tot ce ai fi vrut

S-ar fi mers doar pe jos, de-a dreptul, prin case, prin oameni, prin livezi
N-am mai fi săpat precum câinii sub gard să vedem ce avem în noi, am fi fost foarte sinceri

Nimeni nu s-ar fi tulburat, visarea era starea de fapt, aerul din piept pe care l-am fi tras zi de zi