Un trunchi de copac,
Rupt de furtună,
Tulbură liniștea lacului Zürich,
Prin căderea lui deloc spectaculară,
Lipsită de grație,
Întrerupe tihna, pacea nopții
Glaciare, incorutibile,
Prin cercuri jicnitoare...
Un trunchi de copac căzut în ape,
Dezrădăcinat, ca și un poem
Smuls dintr-o carte de citire,
Mototlit, devenit maculatură,
Un sicriu ce plutește pe-un râu,
În căutarea leșului pierdut,
Mânat spre lacul zilelor de ieri,
În care, risipite, stăruie toate...
Dubiile și îndoielile,
Toate geloziile și remușcările,
Toate încercările, bâjbâirile,
Toate durerile și trăirile,
Un lac al uitării, pe care îl tulbură
Cel ce tulbură ostroavele,
În căuare de definitv repaos,
La marginea malului orb...
Privim cerul, dar fiecare
De altă constelație e ghidat, zvârlit
În vâltoare
De învinuiri și gesturi,
Vrem o conviețuire
Dincolo de bine și rău,
Ne vrem reciproc,
Hoc erat in votis...