stai bust topit de toamnă pe piatra amintirii
iubire de o vară fiind eternitate
în plumbul nopții negre-am rămas doar jumătate
mă însoțesc cu vinul în vecile psaltirii


un vin așa de roșu, de cristă-asemănare
fiind uitări de lume, de jalea că exist
aprind spre amintire în mine-o lumânare
și mă îmbăt la cină cu sângele lui Crist


nu trece nici o vreme, în toamna rece fapt
răpus pe jumătate, prin calda mare, fostă
iubirea mea de tine, de care nu sunt apt
căci toamna greu ne arde și plumbul aur costă


pe unde ești acuma căci amintirea n-are
decât în ochiul minții aprinsă-o lumânare