Rând pe rând se duc doar clipe
Lăsând stări, emoții, dor
De din abis stau rănite
Lacrimi care-n taină mor.
Din ștergarul cel din suflet
Pe care doar conștiința
Îl dezmierdă cu un cântec
Acum zburdă doar voința.
Trec alene, călătoare
Rumenind pe bolta sură
Amăgiri ce încă doar e
Gândul cel pierdut în șură.
Acum plec în descendență
Și revin întâmplător
Poate sorb în cea cadență
Și voi uita să și mor.
Altfel, mă îndrept spre tine
Arc al timpului pierdut
Și te rog să crezi în mine
Tot mai mult, mereu mai mult.
La final de alienare
Când credeai că totul trece
Te revezi la grupa mare
Cea pierdută-n tot ce-i rece.