Uneori iubito gândesc cu ochiul drept despre mâine
Cel stâng l-am legat de ieri cu o creangă din praf de cumpănă
și l-am aruncat în marea de dincolo
S-a iscat un tsunami verde - mi-a zis plângând un fâlfâit dinspre ora 12

Nu te speria de jumătatea mea gânditoare -
a spânzurat toți licuricii fluturii i-a amanetat pe doi bani înțelepți
cuvintele le-a legat la ochi cu o ironie amară stăpână pe situație
sufletul l-a întors pe dosul negru la modă în centrul vechi
zâmbetul strâmb l-a înrămat în plasturi refolosiți după ultima revoluție
și-a pus ciorapi din pânză de păianjen asortată la piatra cubică din vis
iar pălăria a decolorat-o pentru păsările vopsite de Hitchcock

Au mai rămas
o jumătate de mască pură genetic
un Picasso boțit pe la colțuri
un sunet strangulat de-un fel de moarte
și câteva litere libere pentru acest poem
suficiente iubito
într-o lume
în care citesc doar cu ochiul drept despre mâine

Ileana Popescu Bâldea
29 septembrie 2014