Drum către ea

Grumazu-mi stă uscat, vrea picătura ta
Obrajii-s jerpeliți de-atâta apăsare
Că-n umbra a ce de demult părea
Acum durerea, tot mai mult răsare!

Un orgoliu cât un elefant șomează
Abia atunci când trompa i se-nfundă
Mișcat printre regrete, lacom deraiază
Trezit apoi în certuri, trist, el se afundă...

Sunt vinovat că-s viu și că respir
Sunt vinovat fără să-mi caut vina...
Nu tulbur apa, n-o fac mir
Învelit în fapte am să trag cortina!

Tu unge-mă pe suflet cu amurgul tău
Trezește-n mine și ce-i răsăritul
Cred că pe drumul ăsta, a fost destul rău
Și-i cam destul cu pălăvrăgitul!

Sărută-mă când pofta ți-e la tâmple
Iubește-mă cum știi s-o faci mai bine
Ce trebuie, oricum o să se-ntâmple
Ața e-ntinsă și-ncă mult mai ține!