Trăiesc în travestiul aceleiași veri
când adie doar o briză
de pe nisipurile dunării-
Băltărețul, liniștit ca o viață
de bătrân adie blând, răcoritor.
Soarele răsare din stânga,
razele lui neclintite alunecă
ca o fotografie cosmică
peretelui casei mele,
și apune în dreapta
dând chip umbrei sale seara.
Vara e ca o veșnicie
a celorlalte anotimpuri
oferind iubire din apa
care alunecă în linii.
Să ne mințim cu o rodie
fructe uitate, uscate
că este vară, renaștere,
viață.