Într-o toamnă, la chindie,
Am rămas în văduvie.
Să vă spun cum am jelit:
O lună m-am cherchelit,

Nu cernită, ( ce-i păcat?)
Cu tot ce-i numit bărbat!
Mulți șopteau: "Suferă, frate..."
Eu de dulcea libertate!

Mai să crăp de bucurie,
Halal trai în văduvie!
Am umblat cât am putut,
Și-am iubit ce n-am avut!

Iubeam și când răposatul
Mai mișca, dar vuia satul,
Că mă alerga gelos,
Când mă pipăia vreun moș.

Parcă ce putea să-mi facă?
Îngrijea de porci, de vacă,
Și ca recompensă, zic,
Pipăitu-i un nimic!

Deh, cu fustangiul Tiță,
M-a surprins într-o căpiță,
Cu capu-ncâlcit prin poale...
Iscă iureș ca-n răscoale!

Tiță avea și hernie,
Dar "zbură" tocmai în vie,
Ca un vultur, speriat,
Rămânând și nebărbat!

Și nu s-a lovit... În fine!
Cum stătea chircit, pe vine,
Răposatul c-un briceag,
I-a ciuntit ce-avea mai drag.

Cu forțosu' lui Frigida,
Păroasă ca și omida,
Fix în beci ne-a dibuit,
Ãsta-i fler de om țicnit!

De-avea amantul, cojoace...
Eu primii trei bobârnace,
Dar și el scăpă ușor,
I-a rupt nasul și-un picior.

Frigida făcuse spume.
A scos secretul în lume,
Cică l-ar păstra de bun,
Și eu îi uzez... Nu spun!

Mulți avuși, nu mai țin minte...
Las', nu port nume de sfinte!
După ce "plecă" al meu,
Mai știe doar Dumnezeu!

Ultimul, mă țepuise.
În pod mă ademenise,
Îl știam molâu, încet;
N-am știut că-i impotent!

M-a frământat ca pe pâine,
Plin de bale ca un câine;
M-a legat cu sfori, stricatul,
Apoi mi-a trimis bărbatul...

Ei, acuma-n văduvie,
O s-aleg ce-mi place mie,
Fără teamă de bărbat,
Ori că se bârfește-n sat!
-----------------------------------
Avu Văduvioara-n draci,
Tineri, însurați, babaci,
Până când Tuta, lui Bratu,
O "centră" lui răposatu'!

Azi, prin colțuri de odaie,
"Al meu", o făcu de oaie!
Se căina încetișor:
"Fără Văduvioară, mor!"