Noi.iubim.nu.gandim
Să începem din istorii, începem cu un rege, terminăm cu ce ascunde orice rigă

începem cu un pârâu și un mit fondator, o piele de zimbru și o scursură

avem și o canalie, ducem totul în abstrasa Aurora Borealis, în falduri și plieri cu iz de leuștean

și iată, dar, avem un carnagiu

face și o mare bătălie și apoi brusc, dar deodată ne întoarcem la poveste

începem cu un rege firește, apoi ne trebuie un rău și un basm fondator

cum nu avem, rămânem cu un zimbru

singuri cu un zimbru, răsuflându-i suflarea caldă ce

aduce a sulf, aduce a strigăt… dap… a strigăt

aduce a muget de melc

știți ce-i aia muget a melc

are tot două coarne are tot o suflare caldă

singur cu un melc

asta aduce-a ploaie, și iată că avem un basm fondator

basmul melcului aduce ploaie

am nevoie de un sentiment major, vreau să ajung cu el la un sentiment fondator

să găsesc un fluviu și-o deltă, apoi o piele cu-n delfin

și iată-ne în fața zărilor față în față cu un sentiment

simțindu-i suflarea caldă

și până la urmă n-am spus nimic despre constelații

n-am spus nimic despre gură rea de prin uliți n-am mai apucat să vorbesc de astronomii curții nici de laptele cald muls pe seară

n-am mai apucat să tai lemne pentru vetre, n-am mai apucat să vă mai spun nimic despre soldatul lui Rimbaud, da… cel mort, din drum

n-am mai apucat să mai învârt o roată-n drum Suez, n-am mai zis nimic de fierari, ori piețe sau coșciuge

dar să va zic povestea roții: e simplă căci această roată de nu știu cine, de nu știu unde, deși bănuiesc că de prin vecini, a început să ne tot învârtă în drum după bunul ei plac.

apare misterioasă pe la doișpe în amiază și ne-nvârte cam până la trei ceasuri

Nimeni nu întreabă ce-i cu ea deși toți se tem de dânsa, asta se vede doar în ochii lor