poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-09-19 | | cum treceam pe witing dinspre gara de nord spre plevnei pe trotuarul din dreapta aproape lipit de zidul unei clădiri stătea primul om pe care l-am văzut bărbierindu-se pe stradă cu oglinda fixată pe o cutie de relee rds își adîncea privirea în suprafața lucioasă încordat în lumina obosită a lunii și-și mișca mîna cu atenție pe obrazul ros de aproape o sută de anotimpuri sau pe-acolo își ridică ochii spre mine parcă spunînd nu rîde de mine că oricînd ai putea ajunge și tu așa și apoi din ochii lui o strălucire firavă se topi în ochii mei cît să înțeleg cît de puternic e întunericul pe drumul acesta nu era decît un om care se bărbierea între pletele alb-îngălbenite ale lunii și în bucata de oglindă cît un as de romb dintr-un pachet norocos își înghesuise chipul și trăsăturile și scînteia din ochii lui părea mult mai mică în reflexie de aceea în ochii mei tot mai mică se vedea era la fel cum îmi păreau șansele de-a plăti chiria și întreținerea ca să nu fiu aruncat în stradă și înainte să dispară în întunericul roșcat de pe stradă am aruncat o privire în urmă parcă am zărit pentru o clipă oglinda și în ea strălucirea din ochii lui atît de mică acum încît în ochii mei s-a făcut pe deplin întuneric am mers cu pași mici și rari pînă la colțul străzii
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate