Eram doar un călător pierdut
Și nimeni nu mă știe;
Ce-am avut și ce-am pierdut
Va fi mereu în mine.

Și-n orice tren eu am urcat,
Ruta a fost prea lungă;
Prea grele bagaje am cărat
Ca toți să mă ajungă.

Așa încet cum eu mergeam
Din urmă m-au ajuns,
Eu cu vorbele-mi îi ajutam,
Dar la suflet n-au ajuns.

Deci au trecut ușor de mine
Și n-au privit 'napoi;
Nu au crezut că ar fi bine
De-ar lua bagajul cel greoi.

Și câte trenuri am schimbat
Și câte gări mă știu,
Ce încercări oare-au schimbat
Omul care mă știu.

Și patru anotimpuri care-au fost
S-au transformat în doișpe;
Și totuși parcă nici n-au fost
Prea grele și prea multe!

Atunci însă mi-a părut prea greu
Să fiu pe drumuri singur,
De azi regretul nu va mai fi al meu
Sunt fericit, te-asigur!

Beatrice Lohmüller
15 sept. 2014