Sunt priviți ca brațe ieftine de muncă,
Gâtlejuri, mereu flămânde, de hrănit,
Sunt priviți ca profit,
Sunt înrolați soldați,
Sunt făcuți vinovați,
Sunt undeva în această realitate
Printre tinichele și utilaje ruginite, aruncate:
Și ei sunt aruncați în umbra zidurilor de azbest.

Pe unde trec, în orice străduță privesc,
Sunt ei, la orice colț,
Pe străzile Parisului, Londrei,
În Tijuana, în Dhaka, Detroit,
În canalizarea Barcelonei,
În inima întunecată a Africii Centrale,
Împânzesc tot Pământul...
Sunt priviri ce spun: te detest!