poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-09-08 | |
Încerc să nu-mi dau sufletul meu blând,
Când trupul se simte de foame răbdând, Când iadul taraba o-ntinde în somn, Plătește-n arginti doar păcate de om. Mă-nvârt, rușinat, cu privirea-mi rănita, Și fruntea-mi căruntă tresare înfrântă, Mă am doar pe mine și sufletul meu, Și-aici unde-s eu, nu mai e Dumnezeu. Încerc să mă mișc, dar picioarele-s surde, Le urlu porunci, ce au pleoapele ude, Refuz să m-ascult, sa rămân fără suflet, Dorința de-a fi, se trezește cu-n urlet. Mă scol, recitând rugăciuni tremurânde, Zbatandu-se-n lăcrimi pe buzele crude, Și-o cruce albastra se apleacă spre mine, Și-mi spune, șoptind,că-i născută din tine. Îi cânt o balada, pe mine s-adoarmă, Să-mi fie și scut, și rugă, și armă, Și noaptea-și ascunde rușinea ei mută, Iar crucea îmi doarme in brațe, tăcută.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate