am scris un poem pentru tine
dar gura lumii l-a scuipat în spațiul insular
din ochiurile hexagonale ale năvodului...
a plecat inima să-l caute pe continente vesperale
și s-a întors rodie însângerată
tăiată-n patru de anotimpuri infidele...
trăim ultima noapte valpurgică
oprit de privirile curtezanilor
cântecul gheișei scoate flăcări...
ea mută cu vârful piciorului imperii
înnodând dialoguri somnambulice
cu fantomele ascunse-n rochia supunerii...
e mereu între noi șerpuind în jurul fiecăruia
tu o strigi și-n somn pe numele de scenă
eu ascult și mă vindec...