donând, dau cep la vene să curgă-n călimară
să scriu cu sânge propriu de între noi distanța
leșie-mi pun în creștet și-mi pun pe mine zdreanța
căci anii mei din urmă au fost de viață-amară


eram fără coroană un rege în tavernă
purtând la gât centurii de castitate chei
acum sunt locuindul sihastru în cavernă
de toate cele-n lume, iubito, te deschei


și ochiul minții vede în vie pe cei vii
glumind cu binișorul, cu veselii discrete
te văd venind și-mi pare cu soarele că-mi vii
dar Ceru-a pus în mine de stâncă o pecete


s-a-ngreunat clepsidra, degeaba mă mai scriu
am scris deja destule să-mi făuresc sicriu