poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-09-01 | | Câmpul iar a-ngenuncheat Peste ierburile toamnei. Pe strai i s-au aninat Ciulini și scaieții doamnei, Dar el șade nemișcat, Șoptind rugi ca în păcat. Poate se teme de nori Că îi udă mustăcioara. Și de nopți ce-i dau fiori, Cu nuanțe ca și cioara. De brumi ce-l vor înăspri... Nimeni nu-l va mai iubi! Peste perișoru-i rar, O țicnită de vântoasă, L-a zbârlit, tiii, ce hilar! Fadă, rece, nemiloasă, Și îi smulse smocuri mici, Nu-i nici câmp, dar nici arici! Și în urmă cu un ceas, Patru grauri ca sultanii, Văzându-l cum a rămas, L-au confundat cu golanii: -Ia uitați ce zdrențuit, Parcă-i ieșit la cerșit! L-a străpuns ca un cuțit Acest soi de ironie. Nu a ripostat. Subit, Dup-o vreme, la chindie, Ceru-n doliu s-a-mbrăcat, Și ploi repezi a vărsat. Câmpu-n rugă a rămas! Ud, pe chip cu o grimasă, Ca un cățel de pripas, Stă-n vâltoare. N-are casă! Iar în zori, din cap, în poale, Era doar o tină moale!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate